Cum spune Ion Caramitru că a supraviețuit sistemului comunist

Ion Caramitru, directorul Teatrului Național din București (TNB), a participat, miercuri, la Universitatea „Petre Andrei” din Iași, la dezbaterea „Teatrul în România comunistă”, eveniment din cadrul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT), care se desfășoară de miercuri până duminică. Moderatorul evenimentului a fost Doru Tompea, iar printre cei prezenți s-au numărat și Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România (USR) și Lilian Zamfiroiu, președintele Institutului Cultural Român (ICR).

Ion Caramitru a vorbit despre modul în care l-a marcat perioada comunistă și cum au decurs lucrurile în teatru în acea perioadă. „Noi trăim cu toții într-o permanentă duplicitate în România de azi. Duplicitate care se naște din faptul că o bună parte din populația României, și prin ei, copiilor lor născuți după 89, le pare rău după societatea comunistă și ceaușistă din trecut”, a spus Ion Caramitru, precizând că „trecutul comunist al neamului românesc este cea mai neagră perioadă a existenței noastre, cea mai cumplită experiență de spălare de creier și de introducere în sângele nostru a unui venin care nu ne era propriu”.

Ion Caramitru a precizat că regimul comunist i-a marcat existența, făcând parte dintr-o familie a cărei membri au făcut închisoare. „Societatea comunistă, în care eu m-am născut și am trăit, mi-a marcat existența, în două sensuri. Întâi, văzând cu ochii copilăriei, trăind teroarea și lipsa tatălui meu de acasă, pe o perioadă de nouă ani, cel puțin, în trei episoade de pușcărie comunistă. Toată familia mea a făcut închisoare, în afară de mine. Prima mea întâlnire cu Securitatea a fost când aveam 7 ani și jumătate – eu sunt născut în ’42 -, în ’49, când s-au rupt ușile, noaptea, și au intrat peste noi, care dormeam, o grupă de securiști, arestând și pe tata, și pe mama, și pe sora mea, care avea 9 ani – mai mult decât mine. (…) Era vară când s-a întâmplat povestea. Mama a venit după două săptămâni, sora mea, după două zile, și tata, după doi ani. În toamnă, când m-am dus la școală, în clasa I, ni s-a împărțit câte o foaie de hârtie, s-o ducem acasă și părinții noștri să răspundă la întrebări. I-am dat-o lui mama care s-a făcut albă la față. (…) Dimineață, când am plecat la școală, mi-a dat hârtia completată și mi-a spus «Acum, ești băiat mare, trebuie să știi că va trebui să ai grijă toată viața, probabil, pentru că ce am răspuns eu la întrebări sunt numai minciuni, pentru că, dacă aș spune adevărul, s-ar putea să nu poți să faci școală sau ceva să se întâmple”, a declarat Ion Caramitru, menționând că acele întrebări erau în legătură cu profesia părinților, averea lor, rudele din străinătate.

Directorul TNB a mai afirmat că acea declarație, pe care a menținut-o și în următorii ani de școală, chiar și în facultate, se regăsește în primele pagini din dosarul său de la Securitate. „Practic, dosarul meu începea cu o imensă minciună care putea fi interpretată”, a spus Ion Caramitru.

De asemenea, Ion Caramitru a precizat că membrii familiei sale erau „mici burghezi”, având case și terenuri. „Eram tot ce trebuie pentru a fi dați la o parte”, a completat Ion Caramitru.

Totodată, directorul TNB a vorbit și despre Revoluția din 1989, la care a participat și care „n-a reușit” și le-a spus tinerilor, prezenți la eveniment, că neregulile din perioada comunistă ar trebui să fie un punct de discuție cu cei care spun că regretă acea epocă.

„(…) Revoluția, care am sperat să fie anticomunistă, n-a fost. Revoluția la care am participat eu n-a reușit. Expresia mea tragicomică de atunci era «Revoluția mea n-a reușit. Revoluția lui Sergiu Nicolaescu a reușit»”, a spus Ion Caramitru.

„Speranța mea este ca generația voastră să privească obiectiv societatea în care trăim, că suntem, totuși, într-o societate competitivă, că, dacă înveți bine, reușești, dacă ai energie potențială și te cultivi în domeniul pe care dorești să-l folosești pentru existența ta, nu se poate să nu reușești. Pe când, în trecut, cine avea pile, cine era membru în Partidul Comunist, cine voia să facă carieră în domeniul lui, fie semna cu Securitatea și devenea informator, fie intra în partid și împotriva convigerilor lui ca să-și aranjeze viața. (…) Se trăia duplicitar. Una spuneai la ședințe și întâlniri și alta acasă”, a mai spus Ion Caramitru.

Un alt subiect atins în dezbaterea organizată la FILIT de Ion Caramitru a fost Constituția adoptată după căderea regimului comunist care, a spus acesta, ar fi trebuit să „înceapă” cu un referendum.

„Dacă, atunci, Constituția adusă de Iliescu și de ai lui ar fi fost corect pusă-n pagină, ar fi trebuit să-nceapă cu un referendum care să întrebe populația ce formă de guvernământ dorește. Monarhia n-ar fi câștigat, dacă ar fi fost 9-10% atunci, dar exercițiul democratic ar fi fost încercat. Și, de câte ori Constituția ar urma să fie schimbată, ar trebui făcută această întrebare publică, pentru că istoria demonstrează, cel puțin în Europa, că sunt societățile cel mai bine structurate”, a mai spus Ion Caramitru.

Totodată, Ion Caramitru a vorbit și despre cei care „se scuză” că au fost informatori la Securitate, pentru că n-au avut încotro, și despre cum i s-a propus lui să colaboreze cu această structură comunistă.

„Foarte multă lume se scuză astăzi că n-au avut încotro, că au trebuit să semneze cu Securitatea, că au trebuit să devină informatori pentru că ar fi avut de suferit. Este inexact. Am trecut prin trei încercări de a fi recrutat la Securitate”, a spus Caramitru.

Despre teatrul românesc din perioada comunistă, Ion Caramitru a relatat că „la începutul anilor ’60, începuse să se miște creator absolut extraordinar”. Directorul TNB a povestit despre Teatrul Bulandra și conducerea lui, care „a impus insituției un repertoriu de calitate”.

„Teatrul Bulandra a concentrat, timp de cel puțin 30 de ani, cei mai mari artiști de teatru pe care i-a avut România”, a declarat acesta.

De asemenea, Ion Caramitru a povestit despre ce înseamnă „jocul duplictar la teatru”. „Publicul venea la teatru și să se distreze, dar și să audă unele adevăruri care nu puteau fi spuse niciodată altfel, nici în presă, nici în literatura epică, poate în poezie (…)”, a spus Caramitru.

„Culmea societății comuniste este că în orice instituție, inclusiv în armată, în Serviciile Secrete, existau organizații de partid. Armata n-are nevoie de partid, Serviciile Secrete nu trebuie să fie afiliate unui partid. În general, cultura nu are treabă cu politica. O societate normală așa se constituie. Pentru a controla toate aceste instituții fundamentale, sistemul comunist introducea organizații de partid în instituții, care altfel ar fi trebuit să fie autonome, și controla tot”, a completat directorul TNB.

De asemenea, acesta a precizat că, în ceea ce-l privește, teatrul a reprezentat o șansă de a supraviețui. „Teatrul pentru mine reprezintă o șansă de a supraviețui. Am supraviețuit sistemului comunist prin teatru. Lucru pe care l-au făcut mulți, din toate genurile. Și scriitori, și compozitori, și artiști plastici. Multă lume care a găsit în artă șansa de a fi ei însuși”, a spus acesta.

Vorbind despre teatru, Ion Caramitru a amintit de piesa „Hamlet”, „vârful disidenței teatrale românești”. „Destinul lui Hamlet în anii ’80, când l-am jucat eu, era destinul generației tinere, care trebuie să se cunoască pe sine și trebuie să ia atitutdine”, a spus acesta.

Directorul TNB a menționat că, în acea perioadă, toate traducerile în limba română ale piesei „erau depășite”, așa că actori și regizori au hotărât să facă o altă traducere, care le-a luat nouă luni, deși ei și-au propus să termine în două săptămâni.

„Textul care a apărut a fost extrem de viu, contemporan, fără să trădeze de nicio culoare esența. Cum nu puteam să semnăm noi traducerea, i-am dat-o Ninei Cassian, care a șlefuit-o, și ea se joacă și acum cu traducerea Ninei Cassian, dar nu e a ei, e a noastră”, a spus Caramitru.

„Hamlet se joacă întotdeauna la maximum trei ore și jumătate, cu două pauze. Noi jucam tot, integral, cinci ore și 10 minute, în perioada în care în România era frig, iarna nu se dădea căldură nicăieri, în nicio instituție. În teatru era un ger cumplit, noi, pe scenă, când jucam, respirația era înghețată cu aburi, publicul venea îmbrăcat ca-n Siberia și stătea cinci ore să urmărească”, a completat acesta.

Ion Caramitru a încheiat dezbaterea recitând monologul lui Hamlet și adresându-le celor prezenți la eveniment o rugăminte: „Urâți comunismul și luptați împotriva lui!”.

Răspunzând la o întrebare din public, Ion Caramitru a precizat că la Revoluție nu a spus „Mircea, fă-te că lucrezi!”, replică intrată în memoria colectivă în ceea ce privește evenimentele care au avut loc în decembre 1989, ci „Mircea, arată că lucrezi!”.

„În studio (la Televiziunea Română, n.r.), era echipa care era în emisie și unul a zis că n-avem curent. Și-am stat, câteva minute, uitându-mă în jur, nu cunoșteam pe nimeni. Pe Dinescu (Mircea Dinescu, n.r.) îl cunoșteam și îi spun «Mircea, trebuie să scrii ceva, trebuie să facem o declarație, eu nu știu ce să spun, tu ești om de litere, scrie!». Avea un carnețel, s-a dus să scrie. Când au zis că putem emite, el uitase de carnet. M-am dus, am luat carnetul și i-am spus: «Mircea, arată că lucrezi!». Asta e replica mea”, a declarat Ion Caramitru, precizând că expresia „Mircea, fă-te că lucrezi!” este „opera” lui Vadim Tudor și a României Mari.

Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași, care se desfășoară de miercuri până duminică, este un eveniment finanțat de Consiliul Județean Iași, prin Muzeul Literaturii Române Iași. În total, ediția din 2014 a FILIT va reuni peste 300 de invitați de seamă ai literaturii mondiale și române, precum și traducători, manageri culturali, editori, librari, difuzori de carte, critici și jurnaliști culturali.

Mai multe informații despre FILIT se găsesc pe site-ul festivalului, www.filit-iasi.ro.